4. Metodologie de testare și sistemul de test
Cât am pus la punct metodologia de testare, ochii îmi tot fugeau pe cutia SSDului. Sincer să fiu, puține produse sunt prezentate atât de vizibil bilingv, în general specificațiile în alte limbi sunt trecute pe spatele cutiei în dreptul steagului corespunzător.
Și ce pot spune, sta-mi-ar croissantul în gât, am realizat mai multe lucruri.
Primul, faptul că avem de-a face cu un „desktop upgrade kit”, ceea ce înseamnă, evident, că este destinat desktop-ului și nu laptop-ului. Poate acesta este motivul din care SSDul de față nu a vrut sub nicio formă să devină accesibil prin USB, montat pe rând în cele 5 rack-uri pe care le am prin casă, iar când a fost accesibil a dat tot felul de erori stupide, cea mai interesantă fiind cea în care a fost recunoscut ca dispozitiv SCSI cu 0bytes capacitate. E ceva. Am fost atât de șocat că nici aparatul foto nu l-am putut găsi până m-am înfipt cu degetul în reset.
Al doilea „heads-up” este componența pachetului, nu prea înțeleg cine ar folosi șinele de montaj incluse, ocupând un bay de 3.5” cu un SSD, deoarece nu are părți în mișcare și poate fi montat în orice loc sau poziție considerăm că încurcă mai puțin.
Al treilea fapt este că întârziasem cam mult cu definirea metodologiei, prin urmare...
Sistem de test:
După cum se poate vedea, concurența pentru SSD este relativ pestriță. Avem un RAID 0 din HDDuri vechi (dar bune, după cum ar spune mulți), avem un Caviar Black de 1TB care într-o vreme avea o reputație cam proastă din punct de vedere al longevității într-un sistem prost ventilat, avem un Hitachi cu o sursă neconvențională (rack extern USB), și, în cele din urmă, un HDD Samsung care se conformează ultimului trend de power-saving-greenpeace-stuff, cu un consum în idle de furnică anemică și viteză de rotație de mașină mainstream pe benzină (5400 RPM). Avem de asemenea și un reprezentant cât se poate de old-school, un Western Digital Raptor de 36GB, SATA 150, care încă mai poate surprinde în anumite teste.
S-a utilizat Acronis True Image HD de pe CDul venit în bundle pentru a executa o copie sector-cu-sector a sistemului de operare instalat pe matricea RAID 0. Acest lucru simulează mult mai bine comportamentul în timp al SSDului, deoarece fragmentarea este inerentă la instalări/reinstalări/dezinstalări de programe, e-mail, etc. Driverele au fost toate instalate a-priori procedeului descris mai sus.
Testele la care au fost supuse componentele au fost în primul rând obișnuitele ATTO și HD Tune 4.60, continuând cu AS SSD, HD Tach, , Crystal Disk Mark (v3.0 x64) și încheind apoteotic cu PCMark Vantage și... Windows Rating Test.
De asemenea, testele s-au dat cu setări ale AAM atât pe Silent cât și pe Performance, deoarece, în principiu, utilizatorii care aleg SSD-uri nu o fac doar din cauza performanțelor, ci și prin prisma silențiozității oferite. Iar un RAID 0 de AAKS setate pe silent este inaudibil.
Ceea ce e mult mai interesant decât tot ce am scris până acum sunt concluziile care se desprind din teste și din perioada destul de lungă în care am utilizat SSDul per-se, fără teste sintetice, ci doar obișnuita rutină de zi cu zi, care nu este cu nimic mai puțin importantă.